Program: Luni – Vineri – 07:00-20:00
Sambata – Duminica – program flexibil in functie de procedurile de fertilizare in vitro

021-9612 / 021.308.80.80 / 0754.999.990

Dr. Corina Neamțu, medic primar endocrinolog: ”În condițiile tratamentului și a unei monitorizări adecvate, tiroidita autoimună nu afectează calitatea vieții”

Dr. Corina Neamțu, medic primar endocrinolog: ”În condițiile tratamentului și a unei monitorizări adecvate, tiroidita autoimună nu afectează calitatea vieții”

 

Dr. Corina Neamțu, medic primar endocrinologie la Columna Medical Center, ne vorbește în interviul următor despre simptomele tiroiditei autominune, analizele necesare pentru un diagnostic corect, factorii declanșatori, dar și modalitățile de tratament al bolii. Medicul atrage totodată atenția asupra efectelor pe care, ignorată terapeutic, hipofuncția tiroidiană care apare în cursul bolii autoimune tiroidiene le poate avea asupra funcționalității altor organe.

Care sunt cele mai comune simptome ale tiroiditei autoimune și ce analize o pun în evidență?

Tiroidita cronică autoimună, cunoscută și ca tiroidita Hashimoto, este una din cele mai frecvente boli endocrine, afectând până la 10% din populație, incidența crescând după vârsta de 50 de ani. Prevalența este mult mai mare la femei, raportul fiind 7/1. Simptomatologia bolii este insidioasă, frustă și nespecifică. Formele gușogene pot prezenta simptome de disconfort cervical, durere, sensibilitate și tensiune în regiunea cervicală. Simptomatologia bolii devine evidentă odată cu instalarea insuficienței tiroidiene, respectiv uscăciunea pielii, căderea și uscarea părului, oboseală cronică, constipație, deficit de concentrare, somnolență, creștere ponderală moderată, bradicardie, creșterea sensibilității la frig, dureri și tensiune musculară, dureri și rigiditate articulară, sângerări menstruale abundente și prelungite, tulburări de memorie și concentrare, depresie.

Simpla prezență a anticorpilor antitiroidieni în sânge, considerați patognomonici pentru diagnostic, cu profil hormonal tiroidian normal, nu este însoțită de simptomatologie clinică. Pentru diagnostic se indică determinarea TSH și a hormonilor tiroidieni (T3, T4 sau fracțiile libere), împreună cu markerii de autoimunitate tiroidiană (pentru tiroidita cronică anticorpi antiperoxidază – ATPO, anticorpi antitiroglobulină – ATG).

Sunt aceste analize decontate de stat?

Da, analizele diagnostice și de monitorizare a bolii sunt decontate de CAS, fiind incluse atât în portofoliul medicului de familie, cât și al medicului specialist endocrinolog. Aceste analize sunt: TSH, FT4, ATPO.

Ce se știe despre factorii declanșatori?

Ca și în alte boli autoimune, nu există un singur factor declanșator, ci mai mulți factori care favorizează apariția bolii:

 Sexul: femeile sunt mult mai frecvent afectate față de bărbați (raport 7:1);
 Vârsta: boala poate apărea la orice vârstă, inclusiv la copii, dar cel mai frecvent la vârsta medie;
 Factori genetici: șansele de apariție a bolii sunt mult mai mari la cei cu părinți sau frați cu boala autoimună tiroidiană sau cu alte boli autoimune;
 Coexistența altor boli autoimune ca poliartrită autoimună, lupusul, diabetul zaharat tip I cresc riscul apariției tiroiditei autoimune la același pacient;
 Expunerea la radiații externe crește riscul apariției tiroiditei autoimune.

Când este indicat să se instituie tratamentul în tiroidita autoimună și în ce constă acesta?

Tratamentul se instituie atunci când apare disfuncția tiroidiană, adică insuficiența de sinteză a hormonilor tiroidieni, care în primă faza se traduce biochimic prin creșterea moderată a TSH cu menținerea unui nivel normal al hormonilor tiroidieni; odată cu progresia bolii nivelul acestora va scădea sub limita normală. Simpla prezență a anticorpilor în condițiile profilului hormonal normal, nu impune inițierea tratamentului substitutiv. Totuși, la femeile tinere care doresc sarcina, este necesară monitorizarea atentă a funcției tiroidiene, ele având valori țintă ale TSH mai mici comparativ cu ceilalți pacienți.

Cum afectează boala celelalte organe?

Ignorată terapeutic, hipofuncția tiroidiană, care apare în cursul bolii autoimune tiroidiene, poate leza diferite organe și funcții:

 Apariția gușei: stimularea cronică a tiroidei afectate duce la creșterea volumului glandei, eventual apariția de noduli;
 Boli de inimă: creșterea riscului de boală coronariană prin creșterea LDL colesterolului, acumularea de lichid în pericard;
 Afectarea sistemului nervos central: depresie, oboseală cronică, deficit de concentrare.

Ce boli autoimune vin ”la pachet” cu tiroidita autoimună?

Tiroidita autoimună poate fi asociată cu alte boli autoimune endocrine (diabet zaharat tip I, boala Adisson, hipoparatiroidism) sau neendocrine: vitiligo, lupus eritemetos sistemic, anemie pernicioasă, poliartrită reumatoidă, boala celiacă, boli inflamatorii intestinale, miastenia gravis, scleroza multiplă.

Totuși numai 10-14% dintre pacienții cu tiroidită autoimună asociază și o altă boală autoimună.

Ce sfaturi de viață ați avea pentru bolnavii cu această afecțiune?

Majoritatea pacienților primesc acest diagnostic ca implacabil, boală cronică, incurabilă. Este într-adevăr o boală cronică, dar în condițiile tratamentului și a unei monitorizări adecvate nu afectează calitatea și durata vieții.

Există anumite studii care au arăta că alimentația fără gluten ar reduce nivelul autoanticorpilor și crește durata fazei nonterapeutice. Însă aceste studii nu au putere statistică mare și nu sunt acceptate unanim. Suplimentele cu seleniu au demonstrat că pot reduce nivelul de autoanticorpi la 40% dintre subiecți.

Vitamina D este unanim recunoscută ca imunomodulatoare și, cum deficitul ei este întâlnit la peste 80% dintre români, este adecvată suplimentarea cu vitamina D. Oricum, o alimentație sănătoasă și echilibrată, un stil de viață activ, evitarea excesului de alcool, a fumatului sunt sfaturi generale care ameliorează majoritatea disfuncțiilor. La toate acestea însă trebuie să adăugăm și vizitele regulate la medicul endocrinolog și respectarea întocmai a conduitei medicale recomandate.

Unele studii arată o legătură între sarea iodată și creșterea incidenței tiroiditei autoimune. Ce părere aveți?

În ultimii ani, există o adevărată conspirație împotriva utilizării iodului în sarea iodată și suplimente, nesusținută de argumente științifice. Suplimentarea cu iod există încă din anii 1950. Prof. Constantin Parhon spunea în 1956 că “Fără tiroidă orice civilizație ar fi absentă”. Iodul este o componentă importantă a hormonului tiroidian, deci pentru sinteza sa iodul alimentar este esențial.

Aportul normal de iod este de 150-200 mcg pe zi. Peste acest raport, la nivelul intestinului apare un fenomen de saturație, ceea ce va face ca excesul de iod să nu fie absorbit, deci există un mecanism de control al excesului de iod. Iodul ajunge în organism prin alimentație, în mod obișnuit prin apa care conține iod. Iodul din sol ajunge în apă numai dacă este liber, cel legat de particulele din sol nu. Solurile dealurilor și podișurilor au proprietatea de a lega iod mai mult decât cele de câmpie, astfel că regiunile extinse nu posedă suficient iod în apă. Utilizarea masivă de îngrășăminte chimice, nitrați, induce legarea iodului din sol, astfel că și zonele de câmpie au devenit deficitare de iod în apă. De aceea, OMS a decis iodarea sării pentru toată populația lumii, acțiune preluată și de România din 1995. Ingestia de iod reduce secreția de hormoni tioridieni, atât la subiecți cu titru crescut al anticorpilor tiroidieni, cât și la cei fără anticorpi, sugerând că acționează prin inhibarea biosintezei și eliberării hormonilor tiroidieni și nu prin augmentarea autoimunității tiroidiene.

Pacienții cu tiroidită cronică sunt mai sensibili la acest efect supresiv al iodului din dietă comparativ cu subiecții normali, de aceea, dieta restrictivă prin reversibilitatea efectului supresiv al iodului poate induce normalizarea nivelului TSH la subiecți cu hipotiroidism subclinic. Majoritatea studiilor efectuate nu au arătat modificarea semnificativă a titrului de anticorpi (ATPO) după administrarea exogenă de iod, în ciuda efectului supresiv asupra funcției tiroidiene. Deci limitarea iodului alimentar pare a avea sens numai pentru pacienții cu funcție tiroidiană normală sau hipotiroidism subclinic, în timp ce formele clinice în tratament substitutiv nu beneficiază de limitarea aportului de iod.

Aceste informații au fost incluse în articolul ”De ce s-a triplat numărul de cazuri de boli ale tiroidei”, publicat în ziarul Adevărul, 8 iunie 2018

articole

Columna in presa

Ultimele aparitii in presa

AFLA ULTIMELE STIRI

media

galerie foto si video

Experienta pacientului la Columna inseamna excelenta actului medical, desfasurata intr-un mediu cat mai primitor si cald.

ultimele fotografii

opinia dumneavoastră contează

Feedback

Ajutati-ne sa imbunatatim constant serviciile clinicii noastre!

completează formularul

Pentru orice solicitare sau informatie, ne puteti apela la numerele 021.308.80.80 / 021-9612