Program: Luni – Vineri – 07:00-20:00
Sambata – Duminica – program flexibil in functie de procedurile de fertilizare in vitro

021-9612 / 021.308.80.80 / 0754.999.990

Dr. Voicu Simedrea: ”În România, la ora actuală, 500 000 de femei suferă de endometrioză”

Dr. Voicu Simedrea: ”În România, la ora actuală, 500 000 de femei suferă de endometrioză”

Dr. Voicu Simedrea este medic primar obstetrică-ginecologie și fondator al EndoInstitute din Timișoara, specializat în chirurgia endometriozei, o boală întâlnită din ce în ce mai des la femeile aflate în perioada fertilă, care, netratată, poate duce la complicații severe, cu afectarea organelor vitale, și respectiv la infertilitate. A reușit prin tot ceea ce a făcut să popularizeze informațiile despre endometrioză și organizează pentru corpul medical, de 4 ani, la Timișoara, o conferință ce are ca temă principală această afecțiune. Atrage atenția asupra faptului că durerile din sfera ginecologică, de intensitate mare, nu trebuie trecute cu vederea, iar anamneza este foarte importantă în stabilirea diagnosticului. În urma parteneriatului încheiat recent între EndoInstitute și Columna Medical Center din București, dr. Simedrea acordă consultații și la clinica din Capitală.

Ce v-a determinat să alegeți medicina și cum arată parcursul dumneavoastră profesional?

Am ales medicina în mod subconștient, având în vedere că mamei mele îi plăcea foarte mult ideea ca eu să devin medic. Și încet, încet mi-a insuflat de-a lungul educației mele, în primul rând ideea că avem datoria să facem bine semenilor noștri și că semenii noștri sunt eminamente buni, ceea ce nu este neapărat corect și adevărat întotdeauna.

Parcursul meu profesional a fost unul sinuos… După ce am absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, am fost inițial bântuit de gândul de a emigra în Statele Unite ale Americii, motiv pentru care am și susținut unul din cele două examene de recunoaștere a diplomei de medic în Statele Unite, precum și examenul de limbă străină pe care l-am luat. Ulterior, am intrat la examenul de rezidențiat și am luat o specialitate chirurgicală, ceea ce îmi convenea. Am hotărât să abandonez ideea emigrării, pentru că în State ar fi durat foarte mult să mă specializez într-o secție chirurgicală. Am avut norocul să încep rezidențiatul la Clinica II chirurgie a Spitalului Județean Timișoara, unde profesor era marele chirurg dr. Bordoș Doru. Am avut plăcerea să-i descopăr munca și să învăț, poate, de la cei mai buni chirurgi pe care i-am cunoscut până la ora actuală.

După absolvirea stagiului de chirurgie și chirurgie oncologică, am urmat stagiul de ginecologie la Spitalul Victor Popescu din Timișoara. Nu am reușit să iau niciun post în sistemul de stat, pentru că din păcate sistemul de stat era și este închis și la ora actuală pentru oamenii care vor să acceadă la el pe ușa din față. Au urmat 7 ani de voluntariat la Spitalul Militar din Timișoara, după care în Arad s-a deschis un spital privat, unde am fost practic coordonatorul activității pe o perioadă de un an. Am fost numit apoi șef de secție în Spitalul privat Atena din Timișoara, șef pe secția ginecologie, apoi șef pe secția de obstetrică și ginecologie, unde am profesat 4 ani de zile. M-am dezvoltat din punct de vedere chirurgical, am diversificat partea de intervenții minim-invazive, am avut și câteva premiere internaționale, practic m-am maturizat ca medic. M-am asociat apoi cu câțiva colegi din Timișoara și am inițiat proiectul Spitalului Premier. De un an și jumătate ne desfășurăm activitatea într-o locație nouă, cu 5.000 m2, cu 6 săli de operație și de naștere, cu tot ce trebuie pentru a desfășura/realiza chirurgie performantă.

Care sunt bolile ginecologice pe care le tratați cel mai des?

Având în vedere vocația mea preponderent chirurgicală, m-am concentrat asupra chirurgiei ginecologice de performanță. Am fost întotdeauna preocupat de noutățile în ceea ce privește chirurgia ginecologică, m-a încântat și m-a obsedat gândul că această chirurgie poate fi realizată prin metode cât mai puțin invazive, cu traume cât mai mici pentru pacient; am fost fascinat de experiențele pe care le-am avut văzându-l pe prof. Betochi făcând histeroscopie de ambulator sau pe prof. Brătilă făcând chirurgie vaginală. Și am înțeles că de fapt aceasta este calea pe care trebuie s-o urmez, calea chirurgiei minim-invazive. Am început să tratez întâi patologie benignă pe cale laparoscopică, ulterior trecând la tratarea patologiei oncologice, a cancerelor genitale, pe metode minim-invazive și în mod firesc a venit această ultimă etapă, care reprezintă încununarea unui drum și, din punctul meu de vedere, este cea mai complicată chirurgie ginecologică, și anume, chirurgia endometriozei.

Spun complicată pentru că implică echipe mixte de chirurgi și e foarte important să sudezi o astfel de echipă, pentru că aici intervine arta de a avea încredere unii în ceilalți și de a ne respecta unul celuilalt munca și expertiza. Cred că aceasta este cheia succesului în chirurgia endometriozei. Pe scurt, la ora actuală sunt specializat pe chirurgia endometriozei, cu peste 100 de cazuri de endometrioză avansată pe an, operate, cu rezecții colorectale, cu rezecții de de vezică ș.a.m.d. Și pe lângă asta mai fac chirurgie oncologică și chirurgia reproducerii.

V-ați specializat în endometrioză și ați atras atenția asupra acestei afecțiuni…

Am fost surprins de faptul că foarte multe paciente îmi ajungeau în cabinet sau pe masa de operație cu această boală despre care știam foarte puține lucruri și despre care se vorbea foarte puțin la vremea respectivă. Acum 5 ani, în ginecologia românească, mi se părea că există o discrepanță între incidența bolii, care era foarte mare, și preocupările corpului medical în raport cu această boală. Și atunci am hotărât că, odată cu lansarea platformei mele care populariza și încerca să acrediteze ideea de chirugie minim-invazivă, să atrag și atenția asupra bolii. Am avut noroc ca la conferința de presă să existe un jurnalist foarte bine informat, profesionist, care a scris un articol foarte bun despre endometrioză, un succes. De atunci am încercat să depunem eforturi constante și să informăm atât pacientele, cât și corpul medical cu privire la endometrioză. Am informat pacientele prin interviuri, prin emisiuni, prin blogul care există pe site-ul endometrioză.ro și pe site-ul EndoInstitute. Pentru corpul medical, am organizat prima conferință care a avut una din temele principale endometrioza. Și această conferință este deja la a patra ediție, se desfășoară an de an la Timișoara și aducem speakeri de primă mână din acest domeniu.

Cum se manifestă boala și care sunt principalele simptome care trimit pacienta la medic?

Boala se manifestă în primul rând prin durere. Durere la menstruație inițial, la ovulație, apoi devine durere cronică pelviană, de intensitate mare, ce necesită tratament antialgic, și de multe ori imobilizează pacienta la pat. Durerea apare și la contact sexual, este însoțită de greață, văsături, stare generală de rău. Apar tulburări digestive exacerbate de menstruație sau de ovulație: diaree, durere la defecație, scaune modificate. Durerea poate fi prezentă și la urinare alături de senzația de usturime. Endometrioza este și o cauză de infertilitate. Toate aceste simptome ar trebui să trimită pacienta la medic. Ea trebuie să rețină un singur lucru: nu este normal, deși i se spune asta, să aibă dureri mari de-a lungul vieții ei, dureri la menstruație, dureri la ovulație sau durere cronică pelviană. Durerea trebuie investigată.

Care sunt modalitățile de diagnostic?

Diagnosticul endometriozei se pune destul de ușor, dacă medicul este avizat și empatic, dacă ascultă pacienta, dacă îi dă șansa să își expună istoricul de obicei lung de boală și dacă o examinează cu temeinicie, cu expertiză și cu experiență. Diagnosticul de endometrioză se pune pe anamneză, pe ceea ce povestește pacienta, pe examenul clinic (examen cu valve, palpare bimanuală, tușeu). Se face un examen ecografic transvaginal – o metodă extrem de utilă pentru a depista endometrioza în micul bazin, atât în compartimentul anterior cât și mijlociu și posterior. Dacă descoperim la aceste examinări o fază avansată a bolii, în stadiul 3 sau 4 de boală, atunci suntem îndreptățiți să cerem examene complementare, mai scumpe, dar care ne oferă și informații cu privire la restul cavității abdominale, cum ar fi un RMN pelvian cu protocol de endometrioză, un hidro acolo CT, un uro-CT. Este greșită ideea că endometrioza trebuie diagnosticată laparoscopic. La ora actuală avem posibilitatea/obligația să diagnosticăm boala și să o stabilizăm prin metode non-invazive, nu prin operații. Operațiile sunt rezervate cazurilor avansate de boală și au un rol terapeutic, nu diagnostic.

Câte stadii ale bolii există?

Există 4 stadii de boală, conform clasificării rASF – clasificarea Societății Americane de Fertilitate, revizuită. În stadiile 1 și 2 de boală avem de-a face cu o boală incipientă, care nu este extinsă dincolo de tractul genital. Stadiul 3 de boală în schimb implică, pe lângă tractul genital și organe alăturate, dar într-o mai mică măsură, și poate fi însoțit de infertilitate. Stadiul 4 de boală este cel mai avansat, în care în mod obligatoriu există leziuni de endometrioză profundă, care afectează organe vitale, cum ar fi vezica, intestinul și în care în mod aproape obligatoriu apare și infertilitatea, pe lângă calitatea scăzută a vieții.

În România sunt foarte puțini medici care s-au specializat în endometrioză și de multe ori boala este incorect diagnosticată. Care sunt complicațiile ei, dar și grupele de risc?

Nu sunt la curent cu activitatea tuturor colegilor din țară, nu sunt în măsură să evaluez și să judec, eu vreau doar să spun că în ceea ce ne privește pe noi, EndoInstitute, ca centru de excelență în endometrioză, avem peste 450 de cazuri operate până acum, peste 1.500 de consultații efectuate. Nu operăm tot ce consultăm, operăm doar 20-25% din cazurile evaluate. Chirurgia este rezervată doar cazurilor grave, și anume 78,8% din cazurile pe care le-am operat sunt cazuri în stadiile 3 și 4, practic 65% din ele sunt stadiul 4.

Problema cu endometrioza în România este diagnosticul. Există o latență mare de diagnostic. În țările vorbitoare de limbă germană se pare că există o latență de diagnostic de 7-8 ani. În România, probabil că este de peste 10-12 ani. Și atunci, în tot acest răstimp în care boala nu este diagnosticată, ea se poate complica, devenind un caz ce necesită management multidisciplinar, o atenție deosebită, consumă resurse medicale și sociale. Cheia succesului în managementul acestei boli ar fi, din punctul meu de vedere, un sistem de screening bine pus la punct.

Grupa de risc pentru această boală este reprezentată de fetele care au de la prima menstruație dureri mari, care au un istoric familial de boli estrogen dependente, cum ar fi endometrioza, cancerul de endometru, cancerul de sân, fibromul. Aceste paciente trebuie evaluate înainte ca ele să dezvolte/manifeste o boală clinică. Complicațiile endometriozei sunt de temut, începând cu pierderea capacității fertile și continuând cu afectări grave, cum spuneam, ale organelor vitale. Sunt multe femei care și-au pierdut rinichii din cauza bolii, femei care poartă pentru toată viața colostomă.

Statisticile despre endometrioză arată că în lume, la ora actuală, există mai mult de 150 de milioane de femei care suferă de această boală; în România, contingentul de paciente este de 500.000, din care 10% dezvoltă boală gravă – endometrioza profund infiltrativă -, adică avem 50.000 de paciente care suferă de o boală gravă, așadar este mare nevoie de specialiști, nu numai chirurgi, ci și specialiști în resurse umane asistate, endocrinologi, psihologi, gastroenterologi.

Care este aportul tehnologiei în ceea ce privește diagnosticarea și tratarea endometriozei?

Tehnologia influențează dezvoltarea în oricare dintre ramurile chirurgicale, ar fi de neconceput la ora actuală să operăm fără să facem apel la tehnologie. În ceea ce privește tratamentul chirurgical, așa cum spuneam, el este minim-invaziv… deci suntem dependenți de niște instrumente care ne permit accesul pe orificii mici în cavitatea abdominală. Este foarte important să beneficiem de aportul tehnologiei, dar în primul și primul rând, și asta vreau să subliniez, avem nevoie de oameni. Factorul uman este determinant. Am fost în centre de chirurgie a endometriozei cu mare tradiție, unde diagnosticul se punea cu un ecograf absolut basic, prof. Keckstein făcea niște ecografii absolut incredibile, vedea leziuni foarte greu de depistat. Eu cred că până la un punct, tehnologia ne ajută foarte mult, dar pe de altă parte s-ar putea să ridice și foarte mult costurile intervenției, și nu întotdeauna este justificat.

Din punctul meu de vedere, chirurgia endometriozei trebuie să se desfășoare minim-invaziv, dar cel puțin la ora actuală robotica nu aduce beneficii suplimentare în ceea ce privește scăderea ratei de complicații, durata de spitalizare, recuperarea, în schimb încarcă nota de plată a intervenției și eu cred că pe moment, în România, nu este încă fezabilă ca metodă, deși, bineînțeles, este dezirabilă.

Ce investigații ginecologice sunt obligatorii pentru grupele de vârstă 20-30, 30-40, 40-50 și 50+ de ani?

Dacă vorbim despre investigații ginecologice generale și nu ne referim la endometrioză în speță, sunt foarte multe lucruri de atins aici.

Pentru grupele de vârstă 20-30/30-40 de ani discutăm bineînțeles despre screeningul de cancer de col, despre testul Papanicolau, un tipaj HPV și dacă tipajul este negativ poate fi amânat pe următoarea determinare după 5 ani de la prima testare. Trebuie să evaluăm rezerva funcției ovariene, statusul tubar, uterul, cavitatea uterului, o ecografie mamară după 30 de ani.

Pentru pacientele între 40 și 50 de ani contează și istoricul familial. Cele cu istoric familial de cancer ovarian sau cancer de sân trebuie să facă screening pentru respectivele tipuri de cancer, o mamografie după 40 de ani, eventual testarea BRC, dar aceasta este încă prohibitiv de scumpă, respectiv ecografii transvaginale pentru evaluarea ovarelor. În principiu, după vârsta de 50 de ani nu mai avem probleme cu endometrioza.

Cât timp ați petrecut cel mai mult într-o operație?

10 ore în care am schimbat trei echipe operatorii de ajutoare și de anesteziști…

Povestiți-ne mai multe despre histerectomia totală prin single port.

Histerectomia totală și subtotală prin single port sunt două premiere naționale pe care le-am prezentat în urmă cu 5-6 ani. Reprezintă o alternativă la histerectomia laparoscopică, pe cazuri selectate, adică acolo unde ne putem permite să aplicăm această metodă se obține un beneficiu estetic suplimentar, în sensul că pacienta va prezenta o singură incizie ombilicală, prin care se introduc atât camera optică, cât și toate instrumentele de lucru, se scheletizează/se deconectează uterul și anexele, și se extrag pe cale vaginală.

Histerectomia totală are indicație doar dacă pacienta prezintă și o patologie anexială sau dacă patologia uterină presupune și extragerea anexelor, dar metoda golden standard este histerectomia pe cale vaginală, un lucru pe care l-a salutat Asociația/Colegiul American de Ginecologie demult. Histerectomia single port se face un pic mai interesant: se deconectează, așa cum vă spuneam uterul, dar corpul uterin se secționează și se morselează – adică se extrage prin mărunțire prin ombilic, manevra fiind supravegheată cu camera optică, care este introdusă prin bontul cervical restant. Sunt metode fezabile, la cazuri selectate, oferă doar un beneficiu estetic în plus. Din punct de vedere al evoluției postoperatorii, durerii postoperatorii ș.a.m.d. este comparabil cu histerectomia laparoscopică; din punct de vedere al costurilor, regină este histerectomia vaginală.

Care considerați că este cea mai importantă reușită a dumneavoastră din punct de vedere profesional?

Eu cred că, cel mai important lucru pe care am reușit să-l păstrez, nu să-l câștig, este că nu mi-am pierdut omenia. Am reușit să nu uit că această meserie este în primul rând pentru și despre oameni. Și, dacă ar fi să mai completez cu ceva, în toți acești ani nu mi-am pierdut interesul pentru autoperfecționare, pentru nou, și am încercat mereu să îmi depășesc limitele.

Ce sfaturi aveți pentru studenții care ar vrea să vă calce pe urme?

Singurul sfat pe care pot să-l dau din experiență tinerilor este să facă această meserie cu dragoste, cu bucurie și cu satisfacția faptului că fac un lucru eminamente bun. Schopenhauer spunea: „Opera de artă este un bun general valabil – adică un lucru a cărui valoare pozitivă nu o poate contesta nimeni”. Din punctul acesta de vedere, eu cred că medicina este o operă de artă.

Acest interviu a fost publicat în revista ”Galenus”

articole

Columna in presa

Ultimele aparitii in presa

AFLA ULTIMELE STIRI

media

galerie foto si video

Experienta pacientului la Columna inseamna excelenta actului medical, desfasurata intr-un mediu cat mai primitor si cald.

ultimele fotografii

opinia dumneavoastră contează

Feedback

Ajutati-ne sa imbunatatim constant serviciile clinicii noastre!

completează formularul

Pentru orice solicitare sau informatie, ne puteti apela la numerele 021.308.80.80 / 021-9612